Demonii lui Dostoievski

" -ce-i retine pe oameni, dupa parerea dumitale, sa se sinucida? il intrebai eu.
ma privi distrat, cautand parca sa-si aduca aminte despre ce vorbisem.
-eu...inca nu stiu prea bine... doua prejudecat ii retin, doua lucruri; numai doua; unul mic si neinsemnat, celalalt f important. dar si cel mic este totodata foarte mare.
-care sa fie acel lucru mic?
-durerea
-durerea? sa fie chiar asa de important... in cazul de fata?
-o importanta de prim ordin. exista doua categorii: unii se sinucid fie din pricina unei mari depresiuni, fie dintr-o pornire furioasa, fie ca sunt nebuni, fie cine sa-i mai inteleaga de ce...acestia o fac brusc. nu prea se gandesc la durere, ci o fac instantaneu. iar altii o fac rational, acestia mediteaza mult si indelung.
-cum? exista si oameni care se sinucid rational?
-foarte multi. daca n-ar fi existat prejudecati, numarul lor ar fi fost si mai mare; toti.
-ei, chiar toti?
el tacu.
-dar nu exista si metode de a muri fara durere?
-inchipuie-ti, se opri el in fata mea, inchipuie-ti un pietroi de marime imensa, de marimea acestei case; pitroiul acesta atarna deasupra capului dumitale, pe cap, vei simti durerea?
- o piatra cat o casa? e infricostor, fireste.
-nu-i vb de frica; vei simti durerea sau nu?
-o piatra cat un munte, un milion de paduri?bineinteles ca nu mai poate fi vorba de durere.
-dar sa te afli cu adevarat in situatia aceasta, stiind ca aceasta piatra atarna realmente deasupra capului dumitale, iti va fi negresit o frica grozava, ca iti va provoca durere. orice savant, orice medic, oricat de mare, la toti o sa le fie frica. stiind ca nu vor suferi nici o durere, totusi vor suferi de frica, cu gandul ca o sa-i doara.
- dar cauza cealalta, cea mare?
-lumea de apoi.
-adica pedeapsa?
-indiferent ce. lumea de apoi; lumea de apoi, ca atare.
-dar nu exista ateisti, care nu cred deloc in lumea de apoi?
si de data aceasta imi lasa intrebarea fara raspuns.
-poate ca judeci dupa dumneata personal?
-nimeni nu poate judeca decat dupa el insusi, zise el rosindu-se. libertatea deplina va veni abia atunci cand omului ii va fi absolut egal daca traieste sau daca nu traieste. iata scopul final.
-scopul? dar atunci poate ca nimeni nu va mai dori sa traiasca?
-nimeni, zise el hotarat.
-omul se teme de moarte fiindca tine la viata, asa inteleg eu lucrurile si este un imperativ al fricii.
-este o lasitate si tocmai aici se ascunde toata minciuna! ochii lui scanteiara. viata este suferinta, viata este spaima, si omul e nefericit. acum omul tine la viata, pentru ca tine la suferinta si la frica. asa este construita acum lumea. acum viata i se infatiseaza omului in chip de suferinta si frica, aici e toata minciuna. astazi omul inca nu este om adevarat. va veni un om nou, fericit si mandru, omul caruia ii va fi absolut inediferent daca va trai sau nu; acesta va fi omul nou. cine va invinge suferinta si frica, acela va deveni el insusi d-zeu. iar celalalt d-zeu nu va mai exista.
-prin urmare celalalt d-zeu exista dupa parerea dumitale?
-nu exista, dar e prezent. in piatra nu exista suferinta, dar in frica de piatra suferinta exista. d-zeu este suferinta fricii de moarte. cine va invinge suferinta si frica, va deveni el insusi d-zeu. atunci va veni o viata noua, va fi un om nou, totul va fi nou...atunci istoria se va imparti in doua: de la gorila pana la distrugerea dumnezeirii si de la distrugerea dumnezeirii pana la...
-pana la gorila?
-...pana la transformarea fizica a Pamantului si a omului. cine indrazneste sa se sinucida acela este d-zeu. astazi oricine poate sa faca asa ca d-zeu sa nu existe si nimic sa nu existe. dar nimeni inca n-a facut-o niciodata.
-au existat milioane de sinucigasi.
-dar nu au facut-o pt asta; mereu cu frica si nu in acest scop. nu pentru a ucide frica. cine se va sinucide numai pentru a ucide frica, acela indata va deveni d-zeu."