Desi Rousseau scrie despre Vointa Generala in termeni de libertate, ea este in esenta un instrument autoritar, o prefigurare timpurie a “centralismului democratic” promovat de Lenin. Legile facute sub Vointa Generala trebuie sa aiba, prin definitie, autoritate morala. “Oamenii care fac legi pentru ei insisi nu pot fi nedrepti”. “Vointa Generala este intotdeauna corecta”.
Mai mult decit atit, dat fiind ca Statul este “bine intentionat” (i.e., obiectivele sale pe termen lung sint dezirabile), interpretarea Vointei Generale poate fi lasata fara probleme in grija liderilor, deoarece “ei stiu bine ca Vointa Generala favorizeaza intotdeauna decizia cea mai conforma cu interesul public”. Deci orice individ care se gaseste in opozitie cu Vointa Generala savirseste o greseala
Statul lui Rousseau nu este doar autoritar: este si totalitar, din moment ce comanda fiecare aspect al activitatii umane, inclusiv gindirea. In termenii contractului social, individual era obligat sa se “instraineze de sine, cu toate drepturile sale, in favoarea intregii comunitati” (i.e. Statul). Rousseau a sustinut existenta unui conflict imposibil de eradicate intre natura egoista a omului si indatoririle sale sociale, intre Om si Cetatean. Si asta il facea nefericit.
Rolul contractului social, si al Statului pe care acesta il instituia, era de a-l face pe om din nou intreg: “Fa-l pe om sa fie una, si il vei face cum nu se poate mai fericit. Da-l intreg Statului sau lasa-l intru totul siesi. Daca ii imparti insa inima, il sfisii in doua”. Trebuie de aceea ca cetatenii sa fie tratati precum copiii, iar educatia si gindurile lor trebuie controlate, sadind “legea sociala in adincul inimii lor”. Atunci ei devin “oameni sociali prin natura lor si cetateni prin inclinatiile lor; vor fi una, vor fi buni, vor fi fericiti, iar fericirea lor va fi cea a Republicii”
Aceasta procedura cerea o supunere totala. In forma initiala a juramintului din contractul social elaborat pentru proiectata constitutile a Corsicii se spune: “Ma alatur, cu trupul, bunurile, vointa si intreaga mea putere, natiunii corsicane, garantind proprietatea ei asupra mea, a mea personal si a tuturor celor care depind de mine”. Astfel Statul ar “poseda oamenii si intreaga lor putere” si ar controla toate aspectele vietii lor sociale si economice, care ar fi spartana, indreptata impotriva luxului si antiurbana, poporul neavind acces in orase decit pe baza unei permisiuni speciale.
Intr-o serie de privinte, Statul planuit de Rousseau pentru Corsica il anticipeaza pe acela pe care regimul Pol Pot a incercat sa-l creeze pentru Cambodgia, fapt deloc surprinzator din moment ce liderii educati la Paris ai regimului erau cu totii imbibati de ideile lui Rousseau. Desigur, Rousseau credea in mod sincer ca un asemenea Stat ar fi fost satisfacator deoarece poporul ar fi fost invatat sa-l placa.
Nu a folosit termenul de “spalare pe creier”, dar a scris: “Aceia care controleaza opiniile poporului ii controleaza actiunile”. Un asemenea control se instituie tratindu-i pe cetateni, din frageda pruncie, ca pe copii ai Statului, invatati “a se defini doar prin relatia dintre ei si corpul Statului”. “Caci, nefiind nimic decit prin el, ei nu vor fi ceva decit pentru el. El va avea tot ceea ce au ei, si va fi tot ceea ce sunt ei.”. O data in plus, aceasta anticipeaza doctrina fascista centrala a lui Mussolini: “Totul in cadrul Statului, nimic in afara Statului, nimic impotriva Statului.”
Procesul educational era deci cheia succesului ingineriei culturale de care era nevoie pentru a face Statul acceptabil si a-l incununa de succes; esenta ideii lui Rousseau era modelul cetateanului-copil si al Statului-parinte, si a insistat asupra faptului ca guvernul trebuia sa raspunda integral de educarea tuturor copiilor. De aici – si aceasta este adevarata revolutie produsa de ideile lui Rousseau – el a deplasat procesul politic in chiar centrul existentei umane facind din legislator, care este si un pedagog, un nou Mesia, capabil sa resolve toate problemele umane prin crearea unor Oameni Noi.
“Totul”, scria el, “este la origini dependent de politica”. Virtutea este produsul unei bune guvernari. “Viciile apartin nu atit omului, cit omului prost guvernat”. Procesul politic si noul tip de stat caruia ii da nastere sint remediile universale ale racilelor umanitatii. Politica va rezolva totul. Astfel, Rousseau a pregatit tiparul pentru principalele deziluzii si nebunii ale secolului al XX-lea.
(Paul Johnson - Intelectualii, ed. Humanitas)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu