hakim bey - copiii salbatici

sursa: http://whitefireonblackfire.wordpress.com/category/manifest/


Impenetrabila carare de lumina a lunii pline– Mai, miez de noapte intr-un stat care incepe cu “A,” atat de bidimensional ca abia s-ar putea spune ca poseda vreo topografie– manunchiul de raze atat de urgent si tangibil incat trebuie sa trasezi umbrele pentru a putea gandi in cuvinte.

Nu se pune problema scrierii pentru Copii Salbatici. Ei gandesc in imagini– proza nu este pentru ei un cod pe deplin digerat si osificat inca, precum pentru noi niciodata cu totul demn de incredere.

Ai putea scrie despre ei, astfel incit altii care au pierdut lantul de argint sa poata urma. Sau scrie pentru ei, facand din POVESTE si SIMBOL un proces al seductiei inspre propriile memorii paleolitice, o atractie barbara a libertatii (haosul precum HAOSUL il intelege).

Pentru aceasta specie alterexistentiala sau “al treilea sex”, les enfants sauvages, fantezia si Imaginatia sunt inca nediferentiate. JOACA nestrunita: in unul si acelasi timp sursa Artei noastre si a celui mai rar eros al intregii rase.

A imbratisa dezordinea atat ca izvor nesecat de stil cat si depozit voluptos, esenta a civilizatiei noastre straine si oculte, a esteticii noastre conspirative, a spionajului nostru lunatic– aceasta e fapta (sa admitem) fie a vreunui fel de artist, fie a unui copil de 10-13 ani.

Copii ai caror simturi pure ii tradeaza intr-o brilianta vrajitorie de placeri minunate reflecta ceva salbatic si obscen in firea realitatii insasi: autentici anarhisti ontologici, ingeri ai haosului– gesturile lor si izurile corpurilor propaga in jurul lor o jungla de prezenta, o padure de prestiinta completa cu serpi, arme ninja, broaste testoase, samanism futuristic, incredibil gunoi, urina, fantome, lumina soarelui, masturbare, cuiburi si oua de pasari– agresiune voioasa impotriva adultilor* acelor Campii de Jos atat de neputiinciosi sa absorba fie epifanii distructive, fie creatie sub forma unor absurditati fragile dar suficient de ascutite sa taie lumina lunii.

Si totusi locuitorii acestor inferioare dimensiuni divergente au convingerea ca detin controlul asupra destinelor Copiilor Salbatici– si jos aici, asemenea convingeri vicioase intr-adevar sculpteaza majoritatea realitatii pur intamplatoare.

Singurii care doresc cu adevarat sa impartaseasca destinul tulburator al acelor dezertori primitivi sau insurgenti minori in loc sa-l dicteze, singurii care pot pricepe ca aprecierea si dezlantuirea constituie acelasi act– acestia sunt in mare parte artisti, anarhisti, perversi, eretici, o sleahta separata (atat intre ei, cat si de lume) sau capabila sa se uneasca numai cum copiii salbatici ar putea, priviri tainuite de-a lungul si de-a latul unei mese in timp ce adultii flecaresc din spatele mastilor.

Prea tineri pentru motociclete– exmatriculati, poeti abia pubescenti ai unor serbede orase feroviare pierdute– un million de scantei plonjand din artificiile lui Rimbaud si Mowgli– teroristi zvelti ai caror bombe vulgare sunt compacte de iubire polimorfa si cioburi pretioase de cultura populara– punkeri pistolari visand sa-si gaureasca urechile, biciclisti animisti alunecand in amurgul de staniu prin strazi Prospere de flori accidentale– tigani tardivi inotind in pielea goala, zambind privind piezis, pirati ai puterii- totemuri, mici cutite alterate si foliate de pantere– ii simtim pretutindeni– publicam aceasta oferta pentru a da la schimb coruptia propriilor iluminari si desfatari pe ticalosia lor perfect gentila.

Si fiti atenti: realizarea noastra, eliberarea noastra depinde de a lor– nu pentru ca mimam Familia, acei “avari ai iubirii” care se mentin ostatici pentru un viitor banal, nici Statul care ne educa pe toti sa ne stingem sub orizontul evenimentelor unei “utilitati” anoste– nu– ci pentru ca noi si ei, cei salbatici, ne reflectam reciproc, uniti si marginiti de acel lant de argint ce defineste hotarul senzualitatii, infractiunii si viziunii.

Impartasim aceiasi dusmani si mijloacele noastre in scopul unei triumfatoare evadari sunt si ele aceleasi: deliranta si obsesiva JOACA, actionata de stralucirea spectrala a lupilor si a copiilor lor.

*orig. groan-up (joc de cuvinte)
groan= s. oftat, vaiet (vb. a fi incarcat)

-Hakim Bey, The Broadsheets of Ontological Anarchism