Daca vrem sa evitam reaparitia oricarei forme de dominatie fascista, va trebui sa luptam nu doar in favoarea demnitatii si libertati umane dar si impotriva mijloacelor care au facut posibila existenta unui regim nazist, precum militarizarea, etatizarea ori propaganda mincinoasa. In lipsa unei imagini de ansamblu, opunandu-ne doar discriminarii, rasismului ori patriotismului nu vom reusi sa combatem in intregime cauzele complexe, prezente si in societatea contemporana, care au dus la formarea doctrinei national-socialiste.
Daca se considera ca fascismul a fost un produs tipic german sau italian, rezultatul unei mentalitati care poata sa apara doar in sanul acestor popoare, atunci e clar ca lichidarea industriei grele, eliminarea liderilor si reeducarea adeptilor lor ar fi indicat sfarsitul fascismului si al razboiului, produsul sau inevitabil.
Aceasta este o idee simplista si primejdioasa deoarece cauzele fascismului sunt latente peste tot si el poate sa reapara in multe alte tari, daca exista conditii propice. Nu aparam nici naivitatea ca fascismul german ar putea reaparea in alte locuri cu trasaturi identice. Istoria nu se repeta niciodata. Aparam ipoteza ca fascismul ar putea renaste cu atributele lui de barbarie spirituala, sclavie a sufletelor si a trupurilor, ura nationala, demagogie si razboi. Ipoteza este plauzibila daca tinem cont de faptul ca fascismul s-a nascut din criza generala a sistemului, criza care nu a fost solutionata, desigur, prin infrangerea militara a Germaniei.
Admitand ca nazismul s-a nascut din criza capitalismului si ca o forma de a pune capat revolutiei, poate sa para contradictoriu ca a contat pe opinia publica si chiar pe fanatismul marilor mase, manipulate impotriva celor mai profunde interese ale lor. Exista multe exemple in istorie si nici o dovada contra faptului ca omenirea este inca sensibila la o astfel de propaganda. Expansiunea fascismului ne-a demonstrat cum masele pot ajunge sa sprijine fanatic o miscare destinata sa le duca in sclavie, sa le abrutizeze si sa le arunce in lupte sangeroase.
Asemenea miscarilor de extrema dreapta de azi, doctrina fascista a folosit un limbaj anticapitalist si unele masuri economice care o faceau sa se asemene cu socialismul; se intitula national-socialism. A folosit sofismul etatizarii: socialismul e statal iar tot ce e statal e socialist. A profitat de confuzia comuna dintre revolutie si violenata pentru a distrage atentia de la esenta problemelor societatii, facand poporul sa creada ca iudaismul si capitalismul erau unul si acelasi lucru si, in consecinta, a omori si a tortura era o operatie echivalenta cu suprimarea bancii private. Insa, in pofida lozincilor anticapitaliste, marii bancheri straini au sprijinit si chiar finantat fascismul transformand aceasta forma noua si subtila de a profita de nemultumirea maselor intr-o bariera in fata comunismului. Constient sau nu, nazistii au devenit garzile de corp ale capitalismului, si ceea ce a fost un mijloc barbar de a pune capat revolutiei in Europa s-a transformat, chiar pe parcursul acestui proces, intr-o barbarie pentru barbaria insasi, in ura pentru ura si putere pentru putere.
Fenomenul era usor de explicat in Germania: resentimentul impotriva tarilor aliate, lipsa de incredere in partidle muncitoresti care se luptau intre ele si nu se dovedeau capabile sa rezolve problemele. Partidul national-socialist a profitat de toata aceasta materie prima, a dezlantuit uri unificatoare si a construit, prin propaganda, sofismul ca sistem.
Unii sunt de parere ca, fiind un fenomen german, nu trebuie sa ne facem griji in ce priveste fascismul, odata ce Germania a fost anihilata pe plan militar. Dintre toate formele de a face jocul fascismului aceasta este cea mai subtila pentru ca ii usureaza reinvierea in orice alta tara a lumii.
O astfel de conceptie se leaga de credinta ca germanii au ceva misterios si ocult, care ii diferentiaza . Dupa cum se vede, in aceasta chestiune antinazistii sunt de acord cu nazistii. Ciudata si intortocheata forma de a sprijini doctrinele rasiste! Partizanii acestor teorii considera ca in adancul oricarui german exista germenul misterios al militarismului, disciplina oarba si inclinata spre barbarie. Insa istoria ne arata ca ori de cate ori circumstantele, epoca, obiceiurile si luptele i-au ingaduit sau l-au ajutat, omul a coborat in cele mai abjecte adancuri ale cruzimii si ale sadismului. Nu este necesar sa fii barbar pentru a fi german, asa cum pentru a fi german nu e suficient sa fii barbar, fapt dovedit de prezenta politiei in oricare dintre tarile noastre. Istoria ne arata pana la refuz ca nu exista caractere nationale invariabile si ca o data cu toate conditiile economice, sociale, sau religioase, se schimba si obiceiurile, aspiratiile, gusturile.
Acest punct de vedere asupra relativitatii caracterelor nationale nu presupune negarea faptului ca popoarele zilelor noastre au trasaturi deplorabile produse de circumstante istorice si sociale comune. Indiferent de cauze, cetateanul contemporan doreste sa faca parte din organizatii – oricare ar fi ele – care sa-l priveze de libertate, este lipsit de initiativa autonoma, are o atitudine de supunere docila si actioneaza conform spiritului de turma, este favorabil oricaror clase de excese, incapabil sa traieasca fara regulamente, construieste ori de cate ori poate un sistem dogmatic, vede in stat un dumnezeu atotputernic si venerabil. Desigur ca un om cu asemenea caracteristici este material propice nasterii unor indivizi ca Hitler. Inca mai exista circumstante sociale si economice care pot duce la reaparitia fascismului. Acum, ca si in vremea celui de al doilea razboi mondial, exista omul sensibil indoctrinarii pe care obedienta si militarismul il pregatesc bine pentru fascism; exista deasemena un nucleu de banditi foarte hotarati si care au un program de lupta foarte clar.
Nu se poate lupta ani la rand impotriva unui dusman puternic, fara a sfarsi prin a semana cu el. Acest fapt psihologic explica straniile fenomene la care asistam: anumiti antifascisti viseaza la formele cele mai crude de razbunare; nu incurajeaza siguranta, ci pedeapsa si ura; insufletiti de acelasi sadism, ei dau frau liber tocmai pasiunilor pe care le uram la fascism. Spiritul fascist renaste astfel in chip subtil, in sufletul propiilor sai calai.
Exista anumite sentimente si prejudecati pe care este foarte greu sa le strangi dupa ce le-ai varsat; nazismul a dus la accentuarea antisemitismului in tarile unde era activ si a provocat aparitia lui acolo unde era aproape inexistent; a popularizat sofisme despre inferioritatea anumitor rase; a distrus credinta in respectul reciproc, in demnitatea umana, in virtutile ratiunii si ale dezbaterii. Omenirea are nevoie de multa vreme ca sa restaureze aceste valori si nu se stie daca o va putea face, atata timp cat forme latente ale fascismului sunt inca prezente si ignorate.
(dupa sabato)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu