dark side of Rousseau

Desi Rousseau scrie despre Vointa Generala in termeni de libertate, ea este in esenta un instrument autoritar, o prefigurare timpurie a “centralismului democratic” promovat de Lenin. Legile facute sub Vointa Generala trebuie sa aiba, prin definitie, autoritate morala. “Oamenii care fac legi pentru ei insisi nu pot fi nedrepti”. “Vointa Generala este intotdeauna corecta”.

Mai mult decit atit, dat fiind ca Statul este “bine intentionat” (i.e., obiectivele sale pe termen lung sint dezirabile), interpretarea Vointei Generale poate fi lasata fara probleme in grija liderilor, deoarece “ei stiu bine ca Vointa Generala favorizeaza intotdeauna decizia cea mai conforma cu interesul public”. Deci orice individ care se gaseste in opozitie cu Vointa Generala savirseste o greseala

Statul lui Rousseau nu este doar autoritar: este si totalitar, din moment ce comanda fiecare aspect al activitatii umane, inclusiv gindirea. In termenii contractului social, individual era obligat sa se “instraineze de sine, cu toate drepturile sale, in favoarea intregii comunitati” (i.e. Statul). Rousseau a sustinut existenta unui conflict imposibil de eradicate intre natura egoista a omului si indatoririle sale sociale, intre Om si Cetatean. Si asta il facea nefericit.

Rolul contractului social, si al Statului pe care acesta il instituia, era de a-l face pe om din nou intreg: “Fa-l pe om sa fie una, si il vei face cum nu se poate mai fericit. Da-l intreg Statului sau lasa-l intru totul siesi. Daca ii imparti insa inima, il sfisii in doua”. Trebuie de aceea ca cetatenii sa fie tratati precum copiii, iar educatia si gindurile lor trebuie controlate, sadind “legea sociala in adincul inimii lor”. Atunci ei devin “oameni sociali prin natura lor si cetateni prin inclinatiile lor; vor fi una, vor fi buni, vor fi fericiti, iar fericirea lor va fi cea a Republicii”

Aceasta procedura cerea o supunere totala. In forma initiala a juramintului din contractul social elaborat pentru proiectata constitutile a Corsicii se spune: “Ma alatur, cu trupul, bunurile, vointa si intreaga mea putere, natiunii corsicane, garantind proprietatea ei asupra mea, a mea personal si a tuturor celor care depind de mine”. Astfel Statul ar “poseda oamenii si intreaga lor putere” si ar controla toate aspectele vietii lor sociale si economice, care ar fi spartana, indreptata impotriva luxului si antiurbana, poporul neavind acces in orase decit pe baza unei permisiuni speciale.

Intr-o serie de privinte, Statul planuit de Rousseau pentru Corsica il anticipeaza pe acela pe care regimul Pol Pot a incercat sa-l creeze pentru Cambodgia, fapt deloc surprinzator din moment ce liderii educati la Paris ai regimului erau cu totii imbibati de ideile lui Rousseau. Desigur, Rousseau credea in mod sincer ca un asemenea Stat ar fi fost satisfacator deoarece poporul ar fi fost invatat sa-l placa.

Nu a folosit termenul de “spalare pe creier”, dar a scris: “Aceia care controleaza opiniile poporului ii controleaza actiunile”. Un asemenea control se instituie tratindu-i pe cetateni, din frageda pruncie, ca pe copii ai Statului, invatati “a se defini doar prin relatia dintre ei si corpul Statului”. “Caci, nefiind nimic decit prin el, ei nu vor fi ceva decit pentru el. El va avea tot ceea ce au ei, si va fi tot ceea ce sunt ei.”. O data in plus, aceasta anticipeaza doctrina fascista centrala a lui Mussolini: “Totul in cadrul Statului, nimic in afara Statului, nimic impotriva Statului.”

Procesul educational era deci cheia succesului ingineriei culturale de care era nevoie pentru a face Statul acceptabil si a-l incununa de succes; esenta ideii lui Rousseau era modelul cetateanului-copil si al Statului-parinte, si a insistat asupra faptului ca guvernul trebuia sa raspunda integral de educarea tuturor copiilor. De aici – si aceasta este adevarata revolutie produsa de ideile lui Rousseau – el a deplasat procesul politic in chiar centrul existentei umane facind din legislator, care este si un pedagog, un nou Mesia, capabil sa resolve toate problemele umane prin crearea unor Oameni Noi.

“Totul”, scria el, “este la origini dependent de politica”. Virtutea este produsul unei bune guvernari. “Viciile apartin nu atit omului, cit omului prost guvernat”. Procesul politic si noul tip de stat caruia ii da nastere sint remediile universale ale racilelor umanitatii. Politica va rezolva totul. Astfel, Rousseau a pregatit tiparul pentru principalele deziluzii si nebunii ale secolului al XX-lea.

(Paul Johnson - Intelectualii, ed. Humanitas)

turistul si vagabondul ca metafore ale postmodernitatii

Vagabondul calatoreste printr-un spatiu nestructurat; ca un ratacitor in desert, ce cunoaste doar urmele propriilor pasi si batut din nou de vint in clipa cind trece, vagabondul structureaza locul ce se intimpla sa-l ocupe in acel moment, numai pentru a demonta iarasi structura atunci cind pleaca.

(...) Dar mai exista o metafora a vietii postmoderne: cea a turistului. Poate doar impreuna, vagabondul si turistul sint capabili sa exprime intreaga realitate a acelei vieti. Ca si vagabondul, turistul stie ca nu va sta mult acolo unde a ajuns (...) Turistii platesc pentru libertate; dreptul de a desconsidera preocuparile si sentimentele naturale, dreptul de a-si crea propria retea de intelesuri, le obtin printr-o tranzactie comerciala. Libertatea vine printr-o intelegere contractuala, volumul ei depinde doar de capacitatea de a plati, si, o data cumparata, libertatea devine un drept pe care turistul il poate pretinde cu voce tare.

(...) Inca o trasatura uneste viata vagabondului si cea a turistului. Amindoi se misca prin spatiile unde traiesc alti oameni; acesti alti oameni se pot ocupa de organizarea spatiului, dar rezultatele muncii lor nu-l afecteaza pe vagabond si mai ales pe turist. Cu localnicii, vagabondul si turistul nu au decit cea mai scurta si mai formala intilnire ( false intilniri)

(...) Un lucru pe care viata vagabondului si cea a turistului nu sint prevazute a-l contine si cel mai adesea sint scutite a-l contine, este responsabilitatea morala, stinjenitoare, frustranta, ce ucide bucuria si provoaca insomnii. Placerile din sala de masaj vin fara gindul trist despre copiii vinduti pentru prostitutie; aceasta din urma, ca si restul lucrurilor alese de bastinasi, nu constituie nici raspunderea, nici vina, nici fapta turistului, si nu exista nimic din ceea ce ar putea el faca ca sa indrepte lucrurile.(...) Responsabilitatea morala dispare atunci cind "toata lumea o face", ceea ce, inevitabil, inseamna si ca "toate lumea o poate face", chiar daca aceasta vine o data cu "nimeni nu o face". Turistul nu inseamna nimic bun pentru moralitate.

(...) Ca si vagabondul, turistul este extrateritorial, dar spre deosebire de vagabond, el isi traieste extrateritorialitatea ca pe un privilegiu, ca independenta, ca dreptul de a fi liber, liber sa aleaga, o ca o permisiune de a restructura lumea.

Zygmunt Baumann - Etica postmoderna

hakim bey - haosul

sursa: http://whitefireonblackfire.wordpress.com/2009/02/

Haosul nu a murit niciodata. Lespede primordiala necioplita, unic monstru adorabil, inert si spontan, mai ultraviolet decat orice mitologie (precum umbrele dinaintea Babilonului), prima unitate existentiala nediferentiata inca radiind senina precum flamurile negre ale Asasinilor, intamplatoare si intoxicata perpetuu.

Haosul apare inaintea tuturor principiilor de ordine si entropie- nici zeitate nici larva, dorintele sale imbecile inconjoara si definesc fiecare coregrafie posibila, toate elementele eterice si flogistice: mastile sale sunt cristalizari ale propriului anonimat, asemenea norilor.

Totul in natura este perfect real inclusiv constienta, nu exista absolut niciun motiv de alarmare. Nu numai ca lanturile Legii au fost rupte, nu au existat niciodata; demonii nu au pazit niciodata stelele, Imperiul nu a fost niciodata inceput, Eros nu si-a lasat barba niciodata.

Nu asculta ce s-a intamplat: ei te-au mintit, ti-au vandut idei despre bine si rau, ti-au dat indoiala corpului tau si rusinea profetiei tale haotice, au inventat cuvinte de dezgust pentru iubirea ta moleculara, te-au hipnotizat cu nepasare, plictisit cu civilizatie si toate emotiile sale arghirofile.

Nu este nici o devenire, nici o revolutie, nici o lupta, nici o cale; esti deja monarhul propriului invelis- libertatea ta inviolabila asteapta sa fie completata numai de catre dragostea altor monarhi: o politica a visarii, urgenta ca albastrul cerului.

Lepadarea tuturor drepturilor si ezitarilor iluzorii ale istoriei necesita economia unei legendare Epoci de Piatra- samani nu preoti, barzi nu lorzi, vanatori nu politisti, culegatori de lenevie paleolitica, gentili ca sangele, dezbracati pentru un semn sau pictati ca pasarile, plutind pe valul existentei clare, prezentul atemporal.

Agenti ai haosului arunca priviri incandescente catre orice sau oricui capabil a fi martor conditiei lor, febrei luminii si placerilor. Sunt treaz numai in ceea ce iubesc si doresc pana la teroare- orice altceva e doar mobilier blindat, anestezie cotidiana, apatie sub-reptiliana a regimelor totalitare, cenzura banala si durere inutila.

Avatarii haosului actioneaza ca spioni, sabotori, criminali ai amorului obsesiv, nici altruisti nici egoisti, accesibili precum copiii, manierati precum barbarii, rosi de obsesii, someri, dereglati senzual, ingeri salbatici, oglinzi ai contemplarii, ochi precum florile, pirati ai tuturor semnelor si sensurilor.

Iata-ne facind crapaturi intre peretii bisericilor, scolilor statului si fabricilor, toti monolitii paranoizi. Separati de trib prin nostalgia salbatica, ne fortam calea catre cuvinte pierdute, bombe imaginare.

Ultima manifestare posibila este cea care defineste perceptia insasi, o coarda de aur invizibila ce ne leaga: dansuri ilegale pe coridoarele tribunalului. Daca te-as saruta aici ar numi-o un act de terorism– sa ne luam deci pistoalele la culcare si sa trezim orasul in miezul noptii- banditi beti sarbatorind cu pesticide, mesajul gustului de haos.

Hakim Bey
- CHAOS: THE BROADSHEETS OF ONTOLOGICAL ANARCHISM, 1985

hakim bey - copiii salbatici

sursa: http://whitefireonblackfire.wordpress.com/category/manifest/


Impenetrabila carare de lumina a lunii pline– Mai, miez de noapte intr-un stat care incepe cu “A,” atat de bidimensional ca abia s-ar putea spune ca poseda vreo topografie– manunchiul de raze atat de urgent si tangibil incat trebuie sa trasezi umbrele pentru a putea gandi in cuvinte.

Nu se pune problema scrierii pentru Copii Salbatici. Ei gandesc in imagini– proza nu este pentru ei un cod pe deplin digerat si osificat inca, precum pentru noi niciodata cu totul demn de incredere.

Ai putea scrie despre ei, astfel incit altii care au pierdut lantul de argint sa poata urma. Sau scrie pentru ei, facand din POVESTE si SIMBOL un proces al seductiei inspre propriile memorii paleolitice, o atractie barbara a libertatii (haosul precum HAOSUL il intelege).

Pentru aceasta specie alterexistentiala sau “al treilea sex”, les enfants sauvages, fantezia si Imaginatia sunt inca nediferentiate. JOACA nestrunita: in unul si acelasi timp sursa Artei noastre si a celui mai rar eros al intregii rase.

A imbratisa dezordinea atat ca izvor nesecat de stil cat si depozit voluptos, esenta a civilizatiei noastre straine si oculte, a esteticii noastre conspirative, a spionajului nostru lunatic– aceasta e fapta (sa admitem) fie a vreunui fel de artist, fie a unui copil de 10-13 ani.

Copii ai caror simturi pure ii tradeaza intr-o brilianta vrajitorie de placeri minunate reflecta ceva salbatic si obscen in firea realitatii insasi: autentici anarhisti ontologici, ingeri ai haosului– gesturile lor si izurile corpurilor propaga in jurul lor o jungla de prezenta, o padure de prestiinta completa cu serpi, arme ninja, broaste testoase, samanism futuristic, incredibil gunoi, urina, fantome, lumina soarelui, masturbare, cuiburi si oua de pasari– agresiune voioasa impotriva adultilor* acelor Campii de Jos atat de neputiinciosi sa absorba fie epifanii distructive, fie creatie sub forma unor absurditati fragile dar suficient de ascutite sa taie lumina lunii.

Si totusi locuitorii acestor inferioare dimensiuni divergente au convingerea ca detin controlul asupra destinelor Copiilor Salbatici– si jos aici, asemenea convingeri vicioase intr-adevar sculpteaza majoritatea realitatii pur intamplatoare.

Singurii care doresc cu adevarat sa impartaseasca destinul tulburator al acelor dezertori primitivi sau insurgenti minori in loc sa-l dicteze, singurii care pot pricepe ca aprecierea si dezlantuirea constituie acelasi act– acestia sunt in mare parte artisti, anarhisti, perversi, eretici, o sleahta separata (atat intre ei, cat si de lume) sau capabila sa se uneasca numai cum copiii salbatici ar putea, priviri tainuite de-a lungul si de-a latul unei mese in timp ce adultii flecaresc din spatele mastilor.

Prea tineri pentru motociclete– exmatriculati, poeti abia pubescenti ai unor serbede orase feroviare pierdute– un million de scantei plonjand din artificiile lui Rimbaud si Mowgli– teroristi zvelti ai caror bombe vulgare sunt compacte de iubire polimorfa si cioburi pretioase de cultura populara– punkeri pistolari visand sa-si gaureasca urechile, biciclisti animisti alunecand in amurgul de staniu prin strazi Prospere de flori accidentale– tigani tardivi inotind in pielea goala, zambind privind piezis, pirati ai puterii- totemuri, mici cutite alterate si foliate de pantere– ii simtim pretutindeni– publicam aceasta oferta pentru a da la schimb coruptia propriilor iluminari si desfatari pe ticalosia lor perfect gentila.

Si fiti atenti: realizarea noastra, eliberarea noastra depinde de a lor– nu pentru ca mimam Familia, acei “avari ai iubirii” care se mentin ostatici pentru un viitor banal, nici Statul care ne educa pe toti sa ne stingem sub orizontul evenimentelor unei “utilitati” anoste– nu– ci pentru ca noi si ei, cei salbatici, ne reflectam reciproc, uniti si marginiti de acel lant de argint ce defineste hotarul senzualitatii, infractiunii si viziunii.

Impartasim aceiasi dusmani si mijloacele noastre in scopul unei triumfatoare evadari sunt si ele aceleasi: deliranta si obsesiva JOACA, actionata de stralucirea spectrala a lupilor si a copiilor lor.

*orig. groan-up (joc de cuvinte)
groan= s. oftat, vaiet (vb. a fi incarcat)

-Hakim Bey, The Broadsheets of Ontological Anarchism

hakim bey - poezia terorista

DANSURI CIUDATE O NOAPTE intreaga pe holuri destinate activitatilor bancare computerizate. Manifestatii pirotehnice neautorizate. Arta de teren, lucrari de pamant ca bizare artefacte extratereste imprastiate in parcuri nationale. Intruziuni in domicilii, insa in loc de furt, lasa obiecte Poetic-Teroriste.

Rapeste un om si fa-l fericit. Alege pe cineva la intamplare si convinge-l ca este mostenitorul unei bogatii enorme, uluitoare si inutile– sa zicem 7500 kilometri patrati din Antarctica sau un elefant de circ imbatranit sau un orfelinat din Bombay sau o colectie de incurcaturi alchemice. Mai tarziu va realiza ca pentru cateva momente a crezut in ceva extraordinar si poate prin urmare va fi impulsionat sa caute un mod mai intens de a trai.

Plaseaza placi de bronz comemorative in locuri (publice sau private) in care ai trait revelatii sau ai avut o experienta sexuala desavarsita etc.

Dezbraca-te pentru un semn.

Organizeaza o greva in scoala sau la locul de munca pe motiv ca nu iti satisface nevoia de indolenta si frumusete spirituala.

Arta grafitti a imprumutat ceva farmec pasajelor subterane urate si monumentelor publice rigide– arta Poetic-Terorista poate de asemenea fi creata pentru spatii publice: poeme mazgalite in toaletele tribunalurilor, fetisuri marunte abandonate in parcuri si restaurante, arta xerox sub stergatoarele masinilor parcate, sloganuri cu majuscule lipite pe peretii terenurilor de joaca, scrisori anonime trimise catre destinatari alesi la intamplare sau nu (frauda postala), transmisii radio clandestine, ciment umed…

Reactia audientei sau estetica socului produs de Poezia Terorista ar trebui sa fie cel putin la fel de violenta precum emotia terorii– dezgust puternic, stimulare sexuala, fior superstitios, bresa intuitiva subita, anxietate dadaista– indiferent daca Poezia Terorista are ca tinta o persoana sau mai multe, indiferent daca este “semnat” sau anonim, daca nu produce schimbare in viata cuiva (in afara de artist) este un esec.

Poezia Terorista reprezinta un act intr-un Teatru al Cruzimii lipsit de scena, de randuri de scaune, de bilete si de pereti. Pentru a functiona intr-o oarecare masura, categoric Poezia Terorista trebuie sa fie divortat de toate structurile conventionale ale consumului de arta (galerii, publicatii, media). Chiar si tacticile de gherila situationiste ale teatrului stradal sunt poate prea cunoscute si previzibile acum.

O seductie rara indeplinita nu numai pentru cauza satisfactiei mutuale, ci si ca o manifestare lucida intr-o viata deliberat frumoasa– poate constitui TP esential. Teroristul Poetic se comporta precum un escroc ai carui obiectiv nu sunt banii, ci SCHIMBAREA.

Nu crea Poezie Terorista pentru alti artisti, fa-o pentru oameni care nu vor realiza (pret de cateva momente) ca ce ai produs e arta. Evita categoriile artistice recognoscibile, evita politica, nu sta prin preajma pentru argumente, nu fi sentimental; fi crud, asuma-ti riscuri, vandalizeaza doar ceea ce trebuie desfigurat, fa ceva ce copiii isi vor aminti tot restul vietii– dar nu fi spontan decat daca Muza Poeziei Teroriste te poseda.

Imbraca. Lasa un nume fals. Fi legendar. Cel mai stringent terorist poetic este impotriva legii, insa nu fi prins. Arta drept crima; crima drept arta

sursa: http://whitefireonblackfire.wordpress.com/

Schizo-analize

sursa: http://isidoreisou.org/

Doar ideea poate injecta veninul. Micropolitica. Devenind femeie. Schizo-analize. O revolutie nu inseamna a servi cina, a scrie un eseu, a desena o pictura, sau a broda. Nu e nici rafinata, nici gentila, nici temperata, nici draguta, nici curtezana. Este tocmai o insurectie. Lasa o suta de flori sa infloreasca. Exista o mare dezordine sub rai…situatia este excelenta. In 1644, ultimul imparat Ming ..s-a spanzurat de copacul de acolo. Orice miscare din istoria care a incercat sa se perpetueze a devenit reactionara. Toate luptele se bazeaza pe deceptii. Luptele devin deceptii. Dar iti imaginezi ce-as putea face daca as face tot ce-as putea ? S-a prefigurat tot, mai putin cum sa traim.

Fascismul nu se defineste prin numarul victimelor, ci prin felul de a le omora. Libertatea este ceea ce faci cu ceea ce ti s-a facut. Urasc victimele care-si respecta executorii. Poti taia toate florile dar n-o sa poti impiedica primavara. Tinerilor de peste tot li s-a permis sa aleaga intre iubire si un tomberon. Peste tot au ales tomberonul. A fi bogat astazi inseamna a fi in posesia unui numar exorbitant de obiecte fara folos. Munceste ca sa supravietuiesti, supravietuieste consumand, supravietuieste pentru a consuma : ciclul e complet. Cei care nu doresc sa se miste nu-si vor observa lanturile. Mai bine sacrifici totul decat sa traiesti in sclavie. Aminteste-ti ca o furtuna este intotdeauna o oportunitate pentru pini si brazi spre a-si arata taria si stabilitatea.

Suntem pesimisti din cauza inteligentei, dar optimisti datorita vointei. Si totusi oamenii au ajuns sa se recunoasca in propriile bunuri; isi regasesc sufletul in masina, sistem audio, mobila de bucatarie. Dar nici chiar orice problema pe care o ai cu prietenul/prietena tau/ta nu este o cauzalitate a sistemului de productie capitalist. Schimba-ti viata acum. Nu miza pe viitor, actioneaza acum, fara intarziere. Toate marile realizari si ganduri au un inceput ridicol. La orice colt al strazii absurditatea te poate lovi direct in fata. Toamna este o a doua primavara in care fiecare frunza devine o floare. Nu merge in urma mea; s-ar putea sa nu conduc. Nu merge in fata mea; s-ar putea sa nu te urmaresc. Doar mergi pe langa mine.

Orice act de rebeliune este o expresie a nostalgiei fata de inocenta si esenta lucrurilor. Libertatea nu e altceva decat sansa de a fi mai bun. Societatea bazata pe productie este doar productiva, nu si creativa. In mijlocul iernii am aflat ca in mine exista o vara invincibila.

Amelie Nothomb - Peplum

"-Nu exista decat o singura istorie - Energia. Nu exista decat o singura politica-energia. (...) Numai elita are dreptul la energie. Eu, cel care-ti vorbeste, sunt unul dintre oligarhi. "

-Imposibil. Daca ai fi fost din epoca noastra ai fi fost indrumata, de la cea mai frageda varsta, catre straturile de jos ale populatiei. Oamenii din elita nu sunt deloc inclinati sa se amestece cu cei pe care ii numim "paria mintali".
-Si ce soarta le este rezervata acestor paria?
-Femelele mulg balenele si hranesc strutii. Masculii muncesc in abatoare, in agricultura si pazesc depozitele.
-Dar muncitorii?
-Muncitorii sunt o caseta mai sus.
-Functionari mai exista?
-Nu.
-Atunci unde sunt plasati cei care nu sunt buni de nimic?
-In uzinele de cuvinte incrucisate.
-Poftim?
-Da. Ne-am dat seama ca jocurile de cuvinte incrucisate realizate pe calculator nu prezentau niciun interes. Asa ca, pentru ca oamenii aceia sa aiba impresia ca sunt folositori si sa nu ameninte pacea sociala, noi am creat numeroase uzine de cuvinte incrucisate. (...)Celor de 80-100, cu alte cuvinte, cei al caror coeficient de inteligenta se situeaza intre 80 si 100. acestia constituie 90% din populatie. Ei constituie tinta principala a oricarei politici responsabile, deoarece sunt cei mai numerosi. Esti o sfecla. Asa ii numim noi pe cei de 50-80. Mai jos de 50, nu se mai poate vorbi de fiinte umane. Ii numim palnii. Mai exista caducii: cei de 100-120. Ei reprezinta principala probleama. Nu prea stim unde sa-i situam, cu atat mai mult cu cat nu se remarca prin supunere.Noi incercam sa-i orientam spre o cariera artistica. Mai exista mica elita, constituita din cei de 120-130, elita: cei de 130-150. Vine apoi marea elita: cei de 150-190. Dincolo de 190 se afla granzii, pur si simplu.
-A fi judecat dupa inteligenta este la fel de nedrept ca si a fi judecat dupa frumusete. Si una, si cealalta sunt, in proportie de 65% innascute. Sunt, deci, criterii egale in inechitate. Nu te mai preface ca esti scandalizata. Criteriul acesta exista dintotdeauna. Epoca noastra s-a multumit sa-l oficializeze."

Mark Twain - "Strainul misterios"

"Imi ziceam in sinea mea ca tare-as vrea sa vad cum arata o temnita pe dinauntru. Satan imi auzi gandul si iata-ne in inchisoare, chiar in camera de tortura. Erau acolo roata si toate celelalte instrumente. Pe pereti atarnau unul sau doua feliare chioare, care dadeau locului o-nfatisare si mai sinistra. Erau si oameni acolo, chiar si calai, dar nu ne-a observat nimeni fiindca eram invizibili. Un tanar zacea legat. Satan imi spuse ca-l banuiesc de erezie. Calaii se pregateau sa-l faca sa vorbeasca. Ii cereau omului sa-si marturiseasca vina, dar el o tinea mortis ca n-are ce sa marturiseasca fiindca nu-i nimic adevarat. Atunci ii infipsera sub unghii aschie dupa aschie si tanarul urla de durere. Satan nu era tulburat defel, dar eu n-am putut sa-ndur si-a trebuit sa ma scoata-n graba de-acolo. Mi se facuse rau si-abia ma tineam pe picioare. Aerul proaspat ma aduse insa in simtiri. In drum spre casa i-am spus ca era ceva bestial, animalic.
- Ba nu, omenesc. Sa nu insulti animalele, fiindca nu merita o palma ca asta. Asa e stirpea voastra, continua el, josnica. Mintiti tot timpul, gasiti virtuti pe care nu le-aveti, dar le refuzati totdeauna animalelor mai presus de voi, desi numai ele au virtutile-alea cu adevarat. Nici un animal n-a facut vreodata un act de cruzime. Cruzimea e talentul exclusiv al celor cu simt moral. Cand un animal provoaca suferinta, o face inconstient. Nu-i nimic rau in asta, pentru ca el nu stie ce-i raul. Si nu provoaca suferinta din placere. Numai omul face asta, inspirat de simtul ala moral al lui. Un simt care te face sa deosebesti binele de rau si-ti da libertatea sa-l alegi pe cel care-ti convine. Si ce castiga omul din asta? Alege tot timpul. Dar in noua cazuri din zece alege raul. Raul nici n-ar trebui sa existe. Si de n-ar fi simtul moral, nici n-ar exista. Dar omul e tare stupid si nu-si da seama ca simtul moral il coboara pana la treapta cea mai de jos de pe scara fiintelor vii. E rusinos sa ai simt moral. Te simti mai bine? Hai sa-ti mai arat ceva!
Peste o clipa eram intr-un sat din Franta. Ajunseram intr-o fabrica mare, unde, invaluiti intr-un nor de praf, barbati, femei si copilasi trudeau pe caldura si-ntr-o murdarie de nedescris. Aveau numai zdrente pe ei. Munceau si picau de oboseala, fiindca erau storsi de vlaga si-aproape morti de foame.
- Uite si-aici un fel de simt moral, zise Satan. Propitarii sunt bogati si foarte evlaviosi. Dar dau acestor oameni sarmani, fratii si surorile lor, un salariu c-abia le-ajunge sa nu cada din picioare de foame. Muncesc paisprezece ore pe zi, iarna si vara deopotriva, cu totii, pana si copiii. Trudesc de la sase dimineata pana la ora opt seara. Stau in niste cocini, la patru leghe de fabrica. Si de doua ori pe zi fac drumul asta pe jos, prin noroi sau zloata, pe ploaie, ninsoare, lapovita sau furtuna. Si asta ani in sir. Dorm doar patru ore pe noapte. Intr-o camera cumplit de murdara si de puturoasa stau inghesuite cate trei familii. Vin molimele peste ei si-i secera ca pe niste muste. Au facut vreo crima nenorocitii astia? Nu! Atunci ce-au facut de-s pedepsiti atat de aspru? Absolut nimic, decat ca s-au nascut in semintia voastra de fiinte fara minte. Ai vazut care-i soarta unui raufacator in inchisoare. Acuma vezi care-i soarta celor nevinovati si cumsecade. Sunteti voi oare o rasa de oameni cu cap? Oare nevinovatii astia care duhnesc o duc mai bine decat ereticul din temnita? Zau ca nu. Pedeapsa lui e un fleac pe langa patimile astora. Dupa ce-am plecat noi, l-au tras pe roata si i-au zdrobit oasele. Acuma-i mort si-a scapat de stirpea voastra nepretuita. Dar sclavii astia amarati de-aici mor cu-ncetul de ani de zile, si unii n-or sa scape de viata inca multi ani de-aici incolo. Uite cum ii invata simtul moral pe stapanii fabricii sa faca deosebirea intre bine si rau. Si se considera mai buni decat cainii! Ah, cat sunteti de irationali si prosti, cat sunteti de marunti! Nici nu pot sa-ti spun.
Apoi lasa seriozitatea la o parte si se-apuca sa-si bata joc de noi, sa rada ca ne mandream cu faptele noastre razboinice, cu marii nostri eroi, cu faima noastra nepieritoare, cu regii nostri puternici, cu aristocratia noastra de vita veche, cu venerabila noastra istorie. Si-a ras intruna, ca ti se facea rau sa-l auzi. Pana la urma s-a mai linistit un pic si-a zis:
- Dar daca ma gandesc bine nu-i chiar asa de ras. E de-a dreptul patetic sa afli ce scurte va sunt zilele, cat va place sa va dati in spectacol ca niste copii, biete umbre fara noima ce sunteti!
-------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
[...] Voi sunteti o specie aparte. Orice om e o masina de suferinte si una de fericire, puse la un loc. Amandoua lucreaza armonios si cu mare precizie, pe principiul "da si ia". Dupa orice fericire, care-apare intr-o parte, vine de indata o suparare sau o durere, poate chiar mai multe, in cealalta parte. De cele mai multe ori, viata omului e impartita aproape egal intre fericire si nefericire. Cand nu e asa, cu siguranta ca predomina nefericirea. Niciodata invers. La unii masina de suferinte face aproape toata treaba singura. Un om ca asta trece prin viata aproape fara sa stie ce-i fericirea. Pe orice pune mana, orice face nu-i aduce decat nefericire. Ai vazut vreodata oameni ca astia? Pentru ei viata nu are farmec, nu-i asa? E-o pacoste. Uneori, un ceas de bucurie il platesc cu ani si ani de nenorociri. Nu stiai? Se-ntampla din cand in cand.

about carbon economy and green washing

Reductionism seems to have become the habit of the contemporary human mind. We are increasingly talking of "the carbon economy" in the context of climate change. We refer to "zero carbon", as if carbon only existed in fossilised forms under the ground. We forget that the cellulose of plants is primarily carbon. Humus in the soil is mostly carbon. Carbon in the soil and in plants is living carbon. It is part of the cycle of life.

The problem is not carbon per se. The problem is our increasing use of fossil carbon as coal, oil and gas. While plants are a renewable source, fossil fuel is not. When it is burnt, this carbon cannot be renewed as coal, oil or gas for millions of years. With our dependence on carbon in the form of fossil fuel, we have broken out of Nature's cycle of renewable carbon. We have fossilised our thinking by dependence on fossilised carbon. (...)

While climate change combined with peak oil is making biodiversity agriculture an en ecological imperative for a post-industrial economy, the industrial paradigm is still the guiding force for mainstream society. This is related to the fact that industrialisation (which was based on a transition from a biodiverse economy of renewable carbon cycles to a fossil-fuel economy of non-renewable use of carbon) has also become a cultural paradigm for measuring progress.

Business leaders and politicians seek a de-addiction to industrialisation as a measure of human development. They want a post-oil world but do not have the courage to envisage a post-industrial world. As a result, they cling to the infrastructure of the energy-intense fossil-fuel economy and try to run it on substitutes such as nuclear energy and biofuels; nuclear power production is being redefined as "clean energy" and non-sustainable production of bio-diesel and bio-fuel is being welcomed as a "green" option

by Vandana Shiva

RESURGENCE

o revista foarte tare numita RESURGENCE (at the heart of earth, art and spirit). numai unele articole se pot citi, mai puteti cauta si prin arhive

http://www.resurgence.org/magazine/

robotic lives

With all this talk about connectivity, what about connectivity to ourselves? Are we becoming so connected to everybody else that we are never where we actually are? We are at the beach on the cell phone, so are we there? We are driving on the cell phone, so are we there? What about not connecting with anyone in our "in-between" moments?

( Robotic Lives, by Jon Kabat Zinn )

our music

Chuck Palahniuk despre media si putere (Cantec de leagan)

Trebuie sa raspunzi la o singura intrebare. La absolvirea facultatii de jurnalism, trebuie sa-ti imaginezi ca esti reporter. Sa-ti inchipui ca lucrezi la un mare cotidian si ca, in Ajunul Craciunului, editorul te trimite sa investighezi un deces.
Politia si ambulanta au ajuns deja la fata locului. Pe coridorul sordid al blocului de la periferie se inghesuie vecinii, in halat si papuci. In apartament e un cuplu de tineri, cu ochii in lacrimi, langa bradul de Craciun. Copilul lor s-a inecat cu un globulet. Afli ce era de aflat, numele copilului, varsta si asa mai departe, te intorci la redactie spre miezul noptii si-ti scrii materialul in ultimul moment.
I-l arati editorului, care il respinge pentru ca n-ai precizat ce culoare avea globuletul. Rosu sau verde? N-ai vazut, si nici nu ti-a dat prin minte sa intrebi.
La tipografie tipa dupa prima pagina, iar optiunile sunt:

Sa-i suni pe parinti si sa-i intrebi ce culoare avea globuletul.
Sau sa refuzi asa ceva si sa-ti pierzi slujba.

Aceasta este cea de-a patra putere. Presa. Si, pe vremea cand am facut eu facultatea, asta era singurul subiect al examenului final de la cursul de etica. O intrebare unde nu era loc de doar si poate. Eu am raspuns ca o sa-i sun pe medicii de pe salvare. E clar ca lucrurile de genul asta sunt inventariate. E clar ca globuletul a fost sigilat intr-o punga si fotografiat pentru dosar. Nici nu se pune problema sa-i sun pe parinti in Ajunul Craciunului, in toiul noptii.

Facultatea mi-a apreciat etica cu nota 5.
...................................................................................................................................................................
Oamenii astia obsedati de distractie...Alergici la concentrare...
Batranul George Orwell a inteles exact pe dos.
Nu, Fratele cel Mare nu ne supravegheaza. Canta si danseaza. Scoate tot timpul niste iepuri din joben. Fratele cel Mare se chinuie sa ne retina atentia atata timp cat stam treji. Face totul ca sa ne rapeasca atentia. Face totul ca sa ne distraga. Face totul ca sa ne absoarba pe de-a-ntregul.
Face totul ca sa se aleaga praful de imaginatia noastra. Pana ce devine la fel de folositoare ca apendicele. Face tot ce-i sta in puteri ca sa ne ocupe atentia in permanenta.
Si asta e si mai rau decat sa fii supravegheat. Lumea exterioara ne umple pana la refuz, asa ca nimeni nu mai are de ce sa-si faca griji pentru ceea ce e in mintea noastra. Imaginatia tuturor este atrofiata, asa ca nimeni nu mai are cum sa devina o amenintare pentru lume.
...........................................................................................................................................................
Specialistii in cultura Greciei antice spun ca oamenii de pe vremea aia considerau ca gandurile lor nu le apartineu. Cand grecii antici aveau un gand, le aparea sub forma unui zeu sau a unei zeite care dadea un ordin. Apolo le spunea sa fie viteji. Afrodita le spunea sa se indragosteasca.
In zilele noastre, oamenii aud o reclama la chipsuri cu smantana si se reped sa le cumpere, dar acum chestia asta se numeste liber-arbitru.
Macar grecii antici erau cinstiti.
..........................................................................................................................................................
Puterea de viata si de moarte o ai doar atunci cand comanzi un burger la McDonald's.Tu scoti banii tai jegosi si, altundeva, toporul cade.
..........................................................................................................................................................
Lucrul pe care noi il numim "natura", zice Stridie, nu se refera decat la felul in care distrugem lumea pe zi ce trece. Fiecare fir de rapita nu-i decat o bomba atomica cu ceas. Poluare biologica. Un dezastru galbior.
Tot asa cum, oriunde te-ai duce, la Paris sau la Beijing, nu ai cum sa nu gasesti hamburgeri de la McDonald's, aici avem de-a face cu echivalentul unor forme de viata francizate, la nivelul ecosistemului. Toate locurile au devenit unul si-acelasi. Iedera japoneza. Scoica tarcata. Zambila de apa. Sturzii. Burger King.
Tot ce este local, tot ce este indigen, tot ce este unic e alungat, expulzat.
-Singura dovada a biodiversitatii care-o sa ne mai ramana o sa fie lupta dintre Coca-Cola si Pepsi, zice Stridie. Dam peste cap lumea intreaga cu fiecare greseala prosteasca pe care o facem.
.........................................................................................................................................................
O intreb cum ramane cu ideea Monei. De ce nu-ti poti controla puterea iubindu-ti semenii atat de mult, incat sa nu-ti poti dori sa-i omori?
-Aici nu-i vorba de iubire sau de ura, zice Helen.
E vorba despre putere. Oamenii nu se apuca sa citeasca o poezioara ca sa-si omoare copii. Nu vor decat sa-i vada adomiti. Nu vor altceva decat sa-i domine. Oricat de mult ai iubi pe cineva, tot tii ca lucrurile sa iasa cum vrei tu.
Masochistul il impinge pe sadic sa actioneze. Pana si cea mai pasiva persoana este de fapt un agresor. In fiecare zi, simplul fapt ca traiesti inseamna moartea unor plante si a unor animale, poate chiar si a unor oameni.
-Va convine sau nu, zice, abatoarele, fermele, atelierele clandestine nu traiesc decat din banii nostri.
..........................................................................................................................................................
Dupa ce-l asculti pe Stridie un pahar de lapte nu mai este doar o bautura placuta care merge cu fursecurile cu ciocolata. Inseamna vaci cu gestatie fortata si pompate cu hormoni. Inseamna vitei care traiesc doar cateva luni de chin, storciti in boxele lor. O fleica de porc inseamna un porc injunghiat, sangerand si urland din rarunchi, cu un lant de picior, spanzurat ca sa-si dea duhul in timp ce este transat in fleici, fripturi si costite. Chiar si un ou fiert nu inseamna decat o gaina oloaga de picioare de atata stat intr-o cusca de doar zece centimetri, atat de stramta, ca nici nu-si poate deschide aripile, atat de innebunitoare, ca i se taie ciocul, ca sa nu atace gainile din custile de alaturi. Cu penele jumulite de zabrelele custii, cu ciocul taiat, face ou dupa ou, pana cand oasele i se secatuiesc de calciu, iar la abator se fac praf pe loc.
Asta e puiul din supa - gainile ouatoare, gainile atat de pline de rani si jupuite ca nimeni nu le-ar cumpara in veci de la macelarie, asa ca tebuie tocate si gatite. Asta e puiul din carnati. Puiul de la fast-food.
Altceva nu stie Stridie sa spuna. Asta e molima informationala care vine de la el. Asta e momentul in care dau drumul la radio, la muzica country. La baschet. La orice, atata timp cat e tare, continuu si ma lasa sa cred ca sendvisul meu e pur si simplu un sendvis. Ca un animal e exact ceea ce este. Ca oul e pur si simplu un ou. Ca branza nu e un vitelus chinuit. Ca este dreptul meu, ca fiinta umana, sa mananc asa ceva.
Fratele cel Mare canta si danseaza pentru binele meu, ca sa nu incep sa gandesc prea mult.
...........................................................................................................................................................
Fiecare generatie ar vrea sa fie cea din urma. Fiecare generatie uraste urmatorul curent muzical, pe care nu-l intelege. Nu suportam sa scapam din mana fraiele culturii noastre. Sa vedem cum muzica noastra se difuzeaza in lift. Cum imnurile revolutiei noastre au fost transformate in coloana sonora a unei reclame de la televizor. Sa vedem cum hainele si tunsoarea generatiei noastre au devenit dintr-o data retro.
-Eu, unul, zice Stridie, sunt de parere ca trebuie sa stergem totul cu buretele, si cartile, si oamenii, si s-o luam de la capat. Si nimeni sa nu mai fie sef.
...........................................................................................................................................................................
Isus Cristos a patimit pe cruce o zi si jumatate ca sa mantuiasca lumea. Eu sunt dispus sa patimesc in iad o vesnicie pentru aceeasi cauza.
........................................................................................................................................................
Suntem un medium al culturii. O gazda.
Unii cred ca-si conduc propria viata.
Noi suntem cei posedati.
Cu totii bantuim si suntem bantuiti
Intotdeauna prin noi isi duce viata ceva strain. Intreaga noastra viata este vehiculul a ceva care trebuie sa vina pe lume.
Un spirit malefic. O teorie. O campanie de marketing. O strategie politica. O doctrina religioasa.

ishmael

"Mother Culture, whose voice has been in your ear since the day of your birth, has given you an explanation of how things came to be this way. You know it well; everyone in your culture knows it well. But this explanation wasn't given to you all at once. No one ever sat you down and said: "Here is how things came to be this way, beginning ten or fifteen billion of years ago right up to the present". Rather, you assembled this explanation like a mosaic: from a million bits of information presented to you in various ways by others who share that explanation. You assembled it from the table talk of your parents, from cartoons you watched on television, from Sunday School lessons, from your textbooks and teachers, from news broadcasts, from movies, novels, sermons, plays, newspapers, and all the rest. The explanation of HOW THINGS CAME THIS WAY is ambient in your culture. Everyone knows it and everyone accepts it without question."

( Ishmael, by Daniel Quinn )