Trebuie sa raspunzi la o singura intrebare. La absolvirea facultatii de jurnalism, trebuie sa-ti imaginezi ca esti reporter. Sa-ti inchipui ca lucrezi la un mare cotidian si ca, in Ajunul Craciunului, editorul te trimite sa investighezi un deces.
Politia si ambulanta au ajuns deja la fata locului. Pe coridorul sordid al blocului de la periferie se inghesuie vecinii, in halat si papuci. In apartament e un cuplu de tineri, cu ochii in lacrimi, langa bradul de Craciun. Copilul lor s-a inecat cu un globulet. Afli ce era de aflat, numele copilului, varsta si asa mai departe, te intorci la redactie spre miezul noptii si-ti scrii materialul in ultimul moment.
I-l arati editorului, care il respinge pentru ca n-ai precizat ce culoare avea globuletul. Rosu sau verde? N-ai vazut, si nici nu ti-a dat prin minte sa intrebi.
La tipografie tipa dupa prima pagina, iar optiunile sunt:
Sa-i suni pe parinti si sa-i intrebi ce culoare avea globuletul.
Sau sa refuzi asa ceva si sa-ti pierzi slujba.
Aceasta este cea de-a patra putere. Presa. Si, pe vremea cand am facut eu facultatea, asta era singurul subiect al examenului final de la cursul de etica. O intrebare unde nu era loc de doar si poate. Eu am raspuns ca o sa-i sun pe medicii de pe salvare. E clar ca lucrurile de genul asta sunt inventariate. E clar ca globuletul a fost sigilat intr-o punga si fotografiat pentru dosar. Nici nu se pune problema sa-i sun pe parinti in Ajunul Craciunului, in toiul noptii.
Facultatea mi-a apreciat etica cu nota 5.
...................................................................................................................................................................
Oamenii astia obsedati de distractie...Alergici la concentrare...
Batranul George Orwell a inteles exact pe dos.
Nu, Fratele cel Mare nu ne supravegheaza. Canta si danseaza. Scoate tot timpul niste iepuri din joben. Fratele cel Mare se chinuie sa ne retina atentia atata timp cat stam treji. Face totul ca sa ne rapeasca atentia. Face totul ca sa ne distraga. Face totul ca sa ne absoarba pe de-a-ntregul.
Face totul ca sa se aleaga praful de imaginatia noastra. Pana ce devine la fel de folositoare ca apendicele. Face tot ce-i sta in puteri ca sa ne ocupe atentia in permanenta.
Si asta e si mai rau decat sa fii supravegheat. Lumea exterioara ne umple pana la refuz, asa ca nimeni nu mai are de ce sa-si faca griji pentru ceea ce e in mintea noastra. Imaginatia tuturor este atrofiata, asa ca nimeni nu mai are cum sa devina o amenintare pentru lume.
...........................................................................................................................................................
Specialistii in cultura Greciei antice spun ca oamenii de pe vremea aia considerau ca gandurile lor nu le apartineu. Cand grecii antici aveau un gand, le aparea sub forma unui zeu sau a unei zeite care dadea un ordin. Apolo le spunea sa fie viteji. Afrodita le spunea sa se indragosteasca.
In zilele noastre, oamenii aud o reclama la chipsuri cu smantana si se reped sa le cumpere, dar acum chestia asta se numeste liber-arbitru.
Macar grecii antici erau cinstiti.
..........................................................................................................................................................
Puterea de viata si de moarte o ai doar atunci cand comanzi un burger la McDonald's.Tu scoti banii tai jegosi si, altundeva, toporul cade.
..........................................................................................................................................................
Lucrul pe care noi il numim "natura", zice Stridie, nu se refera decat la felul in care distrugem lumea pe zi ce trece. Fiecare fir de rapita nu-i decat o bomba atomica cu ceas. Poluare biologica. Un dezastru galbior.
Tot asa cum, oriunde te-ai duce, la Paris sau la Beijing, nu ai cum sa nu gasesti hamburgeri de la McDonald's, aici avem de-a face cu echivalentul unor forme de viata francizate, la nivelul ecosistemului. Toate locurile au devenit unul si-acelasi. Iedera japoneza. Scoica tarcata. Zambila de apa. Sturzii. Burger King.
Tot ce este local, tot ce este indigen, tot ce este unic e alungat, expulzat.
-Singura dovada a biodiversitatii care-o sa ne mai ramana o sa fie lupta dintre Coca-Cola si Pepsi, zice Stridie. Dam peste cap lumea intreaga cu fiecare greseala prosteasca pe care o facem.
.........................................................................................................................................................
O intreb cum ramane cu ideea Monei. De ce nu-ti poti controla puterea iubindu-ti semenii atat de mult, incat sa nu-ti poti dori sa-i omori?
-Aici nu-i vorba de iubire sau de ura, zice Helen.
E vorba despre putere. Oamenii nu se apuca sa citeasca o poezioara ca sa-si omoare copii. Nu vor decat sa-i vada adomiti. Nu vor altceva decat sa-i domine. Oricat de mult ai iubi pe cineva, tot tii ca lucrurile sa iasa cum vrei tu.
Masochistul il impinge pe sadic sa actioneze. Pana si cea mai pasiva persoana este de fapt un agresor. In fiecare zi, simplul fapt ca traiesti inseamna moartea unor plante si a unor animale, poate chiar si a unor oameni.
-Va convine sau nu, zice, abatoarele, fermele, atelierele clandestine nu traiesc decat din banii nostri.
..........................................................................................................................................................
Dupa ce-l asculti pe Stridie un pahar de lapte nu mai este doar o bautura placuta care merge cu fursecurile cu ciocolata. Inseamna vaci cu gestatie fortata si pompate cu hormoni. Inseamna vitei care traiesc doar cateva luni de chin, storciti in boxele lor. O fleica de porc inseamna un porc injunghiat, sangerand si urland din rarunchi, cu un lant de picior, spanzurat ca sa-si dea duhul in timp ce este transat in fleici, fripturi si costite. Chiar si un ou fiert nu inseamna decat o gaina oloaga de picioare de atata stat intr-o cusca de doar zece centimetri, atat de stramta, ca nici nu-si poate deschide aripile, atat de innebunitoare, ca i se taie ciocul, ca sa nu atace gainile din custile de alaturi. Cu penele jumulite de zabrelele custii, cu ciocul taiat, face ou dupa ou, pana cand oasele i se secatuiesc de calciu, iar la abator se fac praf pe loc.
Asta e puiul din supa - gainile ouatoare, gainile atat de pline de rani si jupuite ca nimeni nu le-ar cumpara in veci de la macelarie, asa ca tebuie tocate si gatite. Asta e puiul din carnati. Puiul de la fast-food.
Altceva nu stie Stridie sa spuna. Asta e molima informationala care vine de la el. Asta e momentul in care dau drumul la radio, la muzica country. La baschet. La orice, atata timp cat e tare, continuu si ma lasa sa cred ca sendvisul meu e pur si simplu un sendvis. Ca un animal e exact ceea ce este. Ca oul e pur si simplu un ou. Ca branza nu e un vitelus chinuit. Ca este dreptul meu, ca fiinta umana, sa mananc asa ceva.
Fratele cel Mare canta si danseaza pentru binele meu, ca sa nu incep sa gandesc prea mult.
...........................................................................................................................................................
Fiecare generatie ar vrea sa fie cea din urma. Fiecare generatie uraste urmatorul curent muzical, pe care nu-l intelege. Nu suportam sa scapam din mana fraiele culturii noastre. Sa vedem cum muzica noastra se difuzeaza in lift. Cum imnurile revolutiei noastre au fost transformate in coloana sonora a unei reclame de la televizor. Sa vedem cum hainele si tunsoarea generatiei noastre au devenit dintr-o data retro.
-Eu, unul, zice Stridie, sunt de parere ca trebuie sa stergem totul cu buretele, si cartile, si oamenii, si s-o luam de la capat. Si nimeni sa nu mai fie sef.
...........................................................................................................................................................................
Isus Cristos a patimit pe cruce o zi si jumatate ca sa mantuiasca lumea. Eu sunt dispus sa patimesc in iad o vesnicie pentru aceeasi cauza.
........................................................................................................................................................
Suntem un medium al culturii. O gazda.
Unii cred ca-si conduc propria viata.
Noi suntem cei posedati.
Cu totii bantuim si suntem bantuiti
Intotdeauna prin noi isi duce viata ceva strain. Intreaga noastra viata este vehiculul a ceva care trebuie sa vina pe lume.
Un spirit malefic. O teorie. O campanie de marketing. O strategie politica. O doctrina religioasa.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu