Animalele si oamenii, aceeasi lupta

„Atâta timp cât oamenii vor masacra animalele, ei se vor omorî intre ei. Cel ce seamănă moarte si durere nu poate culege bucurie si dragoste.” (Pitagora, v.570–v.480 i. Cr.)

„Va veni ziua când faptul de a omorî un animal va fi condamnat la fel ca omorârea unui om.” (Leonardo da Vinci, 1452-1519, Profetii.)

„Firile crude la adresa animalelor dovedesc o înclinatie spre cruzime.” (Michael de Montaigne, 1533–1592, Eseuri.)

„Cât dispret, câtă mizerie să spui ca animalele sunt masini lipsite de constiinta si sentimente.” (Voltaire, 1694–1788, dicționar filozofic, „Animalele”.)

„Cruzimea fata de animale este violarea unei datorii a omului fata de sine însusi.” (Immanuel Kant, 1724–1804, Metafizica moravurilor.)

„Intre mila fata de animale si bunătatea sufletului este o legătura strânsă.” (Arthur Schopenhauer, 1788–1860, Bazele moralei.)

„Nu veti fi niciodată si în nicio împrejurare cu adevărat nefericiti dacă veti fi buni cu animalele.” (Victor Hugo, 1802–1885.)

„Sunt frate intru Dumnezeu cu tot ce misca, de la girafa și crocodil pana la om, si concetătean cu tot ce vietuieste în marea grădina a universului.” (G. Flaubert, 1821-1880)

„Ce este omul fără animale? Dacă toate animalele ar dispărea, omul ar muri, pentru ca ceea ce se întâmpla animalelor i se va întâmpla si omului.” („Declaratia către președintele Statelor Unite”, atribuita șefului indian Seattle, 1854.)

„Când un om vrea sa omoare un tigru, spune ca face sport. Când un tigru îl omoară, se spune ca este cruzime.” (George Bernard Shaw, 1856–1950.)

„Măretia unei natiuni si progresele sale morale pot fi judecate prin modul în care se comporta cu animalele.” (Gandhi, 1869–1948.)

„O singura pasăre este în colivie si libertatea este în doliu.” (Jacques Prevert, 1900–1977.)

„Omul are putine sanse de a înceta sa mai fie un tortionar pentru om, atâta timp cât va continua sa învete pe seama animalului meseria sa de calau.” (Marguerite Yourcenar, 1903-1987, 7 august 1957.)

„Cruzimea va fi întotdeauna prezenta în om si se va destepta imediat ce conditiile sociale ii vor fi favorabile. O vedem în numeroase exemple contemporane, de la Germania nazista pana în Rwanda si în Balcani, trecând prin Cecenia. Rolul civilizatiei este de a face cruzimea social inacceptabila.
Iată un exemplu foarte instructiv în aceasta privinta. Reporteri de televiziune au intervievat un tânăr sniper din războiul din Serbia. Un băiat cu infatisare blânda si care se exprima foarte frumos. Instalat în vârful unui imobil din Sarajevo, el recunostea ca a omorât 256 pietoni. „Si cum v-a venit sa faceti asta?”, îl întreabă reporterul. „De când tata mi-a pus o pusca în mana si m-a dus la vânătoare de rate.”
Cazul sau este un exemplu extrem de impuls obscur, prezent la fiintele umane: plăcerea de a ucide. Aceasta este impulsul pe care civilizatia trebuie sa învete să-l controleze. În asta, repet, sta poate speranta de a vedea dispărând într-o zi războaiele sângeroase, masacrele si genocidele.
Rolul educatiei este capital. Când un copil torturează o insecta sau un animal, educatorul trebuie să-i arate barbaria actului sau si să-l facă să se răzgândească. Pentru ca desi au uneori impulsuri sadice, copii iubesc instinctiv animalele. Trebuie profitat de aceasta înclinatie naturala pentru a le insufla respectul pentru viata si a-i face constienti de responsabilitatea pe care o au în protejarea naturii sub toate formele.” (Hubert Reeves, 2003, Pământul e bolnav.)