Acele avertismente nu numai ca n-au fost ascultate, dar au fost adeseori luate în răspăr de către raționaliștii preaputernici. Războaiele mondiale, teribile dictaturi de stânga sau de dreapta, sinucideri în masa, apariția neonazismului, creșterea criminalității infantile, depresiune profunda. Totul arata ca în interiorul Timpurilor Moderne, lăudate cu atâta ardoare, se năștea un monstru cu trei capete: raționalismul, materialismul și individualismul. Iar aceasta creatura, pe care am ajutat-o cu atâta mândrie sa se nască, a început sa se devoreze pe sine.
Astăzi nu numai ca traversam o criza a sistemului capitalist, ci și o criza a unei întregi concepții despre lume și viata, bazata pe zeificarea tehnicii și a exploatării omului.
Materializarea Universului, legitima pentru poliedre și reacții chimice, a fost dramatica pentru supraviețuirea viitoare a omului. Înnebuniți de supradezvoltare, am comis grava eroare de a ne pierde ființa originala, imitând imperiile mașinii și ale delirului tehnologic.
Odată ce logosul s-a tehnicizat, procesul de industrializare și mecanizare a fost paralel cu perfecționarea mijloacelor de tortura și exterminare.
Terorismul international, ororile din Bosnia, recrudescenta conflictelor din Orientul Mijlociu și acele răni din carnea lumii care sunt străzile Calcuttei confirma ceea ce Hannah Arendt afirma pe buna dreptate încă din anii '50: ca cruzimea acestui secol va fi de nesuportat.
Acum câțiva ani, doua puteri își disputau lumea. Odată eșuat comunismul, s-a răspândit credința ca alternativa era neoliberalismul. În realitate, asta e o afirmație criminala, deoarece e ca atunci când într-o lume în care ar exista numai lupi și miei s-ar spune: "Libertate pentru toți, iar lupii sa mănânce mieii".
Se vorbește despre reușitele acestui sistem al cărui unic miracol a fost sa concentreze în a cincea parte din omenire mai mult de optzeci la suta din bogăție, în timp ce restul, marea parte a planetei, moare de foame în mizeria cea mai sordida. Ar trebui sa se pună în discuție ce anume se înțelege prin neoliberalism, pentru ca, de fapt, felul cum e văzut el nu are legătura cu libertatea. Dimpotriva, datorita imensei puteri financiare, metodelor propagandei și constrângerilor economice, statele puternice își disputa dominația planetei.
Absolutismul economic s-a transformat în putere. Despot invizibil, el controlează prin ordine dictatura foamei, care nu respecta nici ideologii, nici flamuri, și sfârșește la fel cu bărbații și femeile, cu proiectele tinerilor și cu odihna strămoșilor noștri.
Un exemplu de dezumanizare adus de acest sistem este Brazilia: În timp ce patruzeci de milioane de muritori de foame populează nord-estul tarii, în Sao Paolo exista aproape un milion de copii fără adăpost, care fura de pe străzi pentru a putea manca, sunt forțați sa se prostitueze, omorâți pentru o suta sau doua sute de dolari, asasinați de către comandouri specializate, sechestrați și uciși pentru a li se vinde organele în laboratoarele lumii.
Mi-a povestit un sacerdot dominican, profesor de teologie la Universitatea din Sao Paolo, ca un studiu elaborat de politia federala a revelat faptul ca în ultimii trei ani patru mii sase sute de copii au fost asasinați în Brazilia.
Mii de copii latino-americani sunt exportați din țara de bastina spre Europa, SUA și Japonia; și exista suficiente dovezi care certifica existenta unor copii sacrificați, mai ales în Brazilia, Honduras, Guatemala și Mexic.
Din nefericire, sora Martha Pelloni mi-a arătat ce atrocități asemănătoare apar și în Argentina
*
Este o crima, o rușine pentru fiecare om sa știe ca exista pe lume doua sute cincizeci de milioane de copii exploatați. Obligați sa muncească de la cinci-sase ani, în locuri insalubre, sa presteze zile de munca istovitoare pentru câțiva bănuți când au noroc, deoarece mulți copii lucrează în stare de sclavie sau semisclavie, fără protecție legala sau medicala. Aceste milioane de copii analfabeți, mai slabi și mai scunzi decât copii noștri care merg la școală, suferă de boli infecțioase, răni, amputări și umilințe de toate felurile. Ii întâlnim atât în marile orașe ale lumii, cât și în tarile cele mai sărace. În America Latina exista cincisprezece milioane de copii exploatați.
[...]Lipsa de protecție și violenta la care sunt supuși cei mici ne demonstrează cu claritate ca trăim un timp al imoralității. Aceste fapte aberante ne absorb ca un vârtej, traducând în realitate vorbele lui Nietzsche: "Valorile nu mai valoreaza nimic."
*
În fiecare dimineață, mii de persoane reiau căutarea inutila și disperata a unui loc de munca. Sunt marginalizați - o categorie noua, care ne spune foarte multe atât despre explozia demografica, cât și despre incapacitatea acestei economii pentru care singurul lucru care de fapt nu contează, este omul cu nevoile sale.
Sunt marginalizați nevoiașii care rămân în afara societății pentru ca sunt de prisos. Nu se mai spune ca sunt "cei de jos", ci "cei din afara". Sunt excluși de la necesitățile minime de hrana, sănătate, educație și justiție; sunt excluși atât din orașe, cât și din locurile lor de bastina. Iar acești oameni care sunt zilnic lăsați pe dinafara, ca balastul aruncat peste bordul unei bărci în ocean, reprezinta marea majoritate.
Atâtea valori distruse din cauza banilor, iar acum omenirea, care s-a dedicat în totalitate creșterii economice, nu-și poate adăposti oamenii.
Pentru a face rost de o slujba, oricât de prost plătită, oamenii își ofera viețile pe de-a-întregul. Muncesc în locuri insalubre, în subsoluri, pe nave-fabrici, înghesuiți sub eterna amenințare de a-și pierde slujba, de a rămâne pe dinafara.
După cum se pare, demnitatea vieții omului nu a fost prevazuta în planul globalizării. Neliniștea e singurul lucru care a ajuns pe culmi niciodată bănuite. Este o lume care trăiește în perversitate, unde unii, putini, își contabilizează câștigurile pe seama amputării vieții imensei majorități. S-a ajuns la apariția unui biet om care aparține lumii dezvoltate și care are acces la nenumăratele produse dintr-un supermarket. Si în timp ce acel sărman nefericit doarme liniștit, închis în fortăreața lui de aparate și ciurucuri, mii de familii trebuie sa reziste cu un dolar pe zi. Marginalizații de la marele banchet al economiștilor se număra cu milioanele.
Când vad la lumina zilei atâtea afaceri ascunse sau când vecini de cartier ma opresc sa-mi spună ca nu-și mai pot păstra atelierul, ca nu le ajung banii pentru impozite, ma gândesc la corupție și la fuga de pedeapsa, la risipa neobrăzată și la opulenta amorala a anumitor indivizi, și am sentimentul ca ne aflam în adâncul unei lumi unde, odată cu răspândirea disperării, creste și egoismul, după metoda "scapă cine poate". Asta pe când cei mai ghinioniști se îneacă în adâncul apelor sau stau pe marginea prăpastiei, iar în mijlocul unui carnaval mascat dansează oamenii zilei, asurziți de popiile bufonerii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu