Văd, îi spuneau cei care-şi recăpătaseră vederea, îi spuneau cei care dintr-o dată o recăpătau, Văd, văd, într-adevăr începea să pară o poveste de pe altă lume aceea în care s-a spus, Sunt orb. Băieţelul strabic murmura, probabil era în mijlocul unui somn, poate îşi vedea mama, întrebandu-l: Mă vezi, acum mă vezi? Soţia medicului întrebă, Dar ei, şi medicul răspunse, Băiatul, probabil, va fi vindecat cînd se va trezi, cu ceilalţi nu va fi altfel, mai mult ca sigur îşi recapătă vederea chiar acum, cine o să tragă o spaimă, sărmanul, este prietenul nostru cu legătură neagră, De ce, Din pricina cataractei, după timpul care a trecut de cînd l-am examinat ultima oară, cred că arată ca un nor opac; Va orbi, Nu, de cum se normalizează viaţa şi totul începe să funcţioneze, îl operez, e o chestiune de săptămîni, De ce am orbit, Nu ştiu, poate că într-o zi vom afla motivul, Vrei să-ţi spun ce cred, Spune, Cred că n-am orbit, cred că suntem orbi, Orbi care văd, Orbi care, văzînd, nu văd.Soţia medicului se ridică şi ieşi la fereastră. Se uită în jos, la strada acoperită de gunoaie, la oamenii care strigau şi cîntau. Apoi îşi ridică privirea spre cer şi îl văzu complet alb, Mi-a venit rîndul, se gîndi. Spaima subită o făcu să-şi coboare ochii. Oraşul era încă acolo.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu